Apartine lui Octav Dessila. O carte pe care am citit-o in dusii ani ai adolescentei si pe care, am recitit-o la maturitate cu alti ochi si cu alt suflet.
Mi s-a parut mai mult decat interesant.
In ciuda aparentelor, se pare ca intr-
adevar romanii au fost adevarati cunoscatori ai vinului. Ce i-a schimbat? Nu stiu!
Sau, nu veau sa stiu !
Oricum, nu noi, cei de acum, am descoperit
nici ce este , nici cum se degusta sau bea vinul.
Va las sa va bucurati de o descriere a vinului si a
traditiei lui, o descriere cu adevarat de exceptie.
"......Si cu sfatul de cum trebuie sa guste, mai
mult asupra lui Niculai Brates a cazut.
-Cucoane, nu
asa! Mai intai vantura matale paharelul, sa se desfaca din el aburul.
Spunea abur la eterurile vinului care se volatilizau.
-Ia asa! si
cum anume arata mesterul Antiohi grav si cu frica parca sa nu se sparga
paharul. Du-l apoi la nari de vreo trei, patru ori, si umfla narile mari, sa intre deplin aburul.
Acum crapi numa buzele, fara a pune limba-n vin.
Una e sa-l mirosi, adica pe nas sa se duca , si alta e
sa-i dai putin aer si prin gura sa-i treci aburul! Dupa aiasta trege mata in
gura, asa, ca la un fund de paharut si nu-i da drumul pe gat. Sa mi-l tii
acolo, numa , ia asa, cu limba sa mi-l plesnesti de ceriul gurii. Da' din tras
pe nari sa nu-l slabesti deloc. La urma, din ce-ai luat in gura, la jumatate ii
dai drumul sa mearga in stomah, si pe cealalta jumatate o stuchi.
-Dar de unde le stii pe toate acestea mestere Antohi?
-Apai acestea
toate le-am invatat in Frantia, cucoane! De mic am fost luat la curtea
boierului Alexandru Russet. Si, cum de mic m-am cam priceput, m-o dus cu dansul
in strainatati sa slujesc in niste beciuri, acolo, la alde prieteni de ai
dumnealui. Apai, sa-i multumesc si lu masieu Leon de la care am invatat si
parte furat. Sa pofteasca acum masieu Leon sa vada ce a invatat Antohi sa faca!
.......................................................................................
-Asta sa-l
beti din urma. E grasa din '923, din intaiul rand de boabe mucegaite. Ca una
sunt cele dintai boabe mucegaitesi alta celelalte.
-Asa e Culai?
-Adica matale
nu crezi cucoane? Pai toata puterea vinului sta in mucegaiul aista! Ca vezi
matale, boaba nu primeste apa mai mult decat ii trebuie.Cum vine mai multa apa,
crapa boabele si leapada prinosul. Crapatura aceea mucegaieste apoi, da'
mucegaiul acela e chiar zaharul grasei, cucoane, si cu cat are mai mult mucegai
cu atat o sa aiva vinul zahar mai mult.Din zaharul ista iese taria si
calitatea.
.............................................
.- Ca nu-i
aroma de vin care sa intreaca aroma fetelor cand dau in copt, Culai. Henric al
II-lea a fost mai destept decat tine. Si stii de ce?
-Fiindca l-a
retinut istoria?
-Nu. Fiindca
el a stiu sa uneasca vinul cu dragostea. El nu le-a pus in lupta. Le-a adus pe
amandoua in el, band vinul numai cu o cupa de argint, mulata dupa sanul iubitei
lui."
(OCTAV DESSILA - IUBIM )
A fost numai un fragment dintr-o splendida carte. O carte
care merita citita, pentru ca alaturi de un vin bun, si o mancare buna, in
clipele de ragaz, mai ales o carte buna merge.
Daca dam celorlalte simturi bucuria asocierii senzoriale, sa dam si sufletului aceeasi bucurie , zic!
Stiu, ne plangem de criza, de lipsa de timp, de tot ce ne
poate indeparta de viata noastra obisnuita
.
Nu ne gandim ca , de fapt, mai mult ne place sa ne
plangem.
savurarea unui vin bun alaturi de cateva pagini dintr-o carte!
Cineva, nu mai stiu cine, spunea si mare dreptate avea:
