VĂ INVIT INTR-O CĂLĂTORIE PRINTRE AROMELE ŞI CULORILE DIN FARFURII ŞI PAHARE !
Dar sunt "...ca acele călăuze care merg în fața ta dar nu întorc capul să vadă dacă îi urmezi".
BON VOYAGE !
ADRIANA

miercuri, 25 iunie 2014

UN MOLDOVEAN ȘI O PRAHOVEANCĂ -CU DRAGOSTE DESPRE ISTORII NECONVENȚIONALE DIN MUSCEL

Motto:  "Hotărît, și Dumnezeu și țeara, pare că e prea generoși cu mulți! Ori că cei-ce trăiesc în belșug, sunt - ingrați ! "
Câmpulung, 15 August 1901
Leandru






Nu aveam de gând să scriu , cel puțin acum, nimic despre această carte. Am citit-o de prea curând sunt prea plină de ea și impresiile-mi sunt, încă, nesedimentate. Dar cred că, indiferent de câte ori aș citi-o, tulburarea mea va fi aceeași ca la prima lectură. Este al doilea volum al cărții cu același nume, pe care Sterian Pricope, un alt "adoptat" al Câmpulungului, îl oferă, cadou spiritual, orașului care l-a înfiat. 
La prima vedere...nimic spectaculos ! Istorie! Câmpulungul este plin de istorie! Respiră istorie și prin istorie. Orice elev, indiferent de pregătire și pretenții, măcar atât știe: Câmpulungul a fost prima capitală a Țării Românești. Multă lume știe asta și mai știe (dacă mai știe) câteva date rămase ca repere de cultură generală: mânăstirea lui Negru-Vodă, Scrisoarea lui Neacșu și, mai încoace-n timp, luptele date pe dealul Mateiașului în primul război mondial ( c-a fost și film).... Aro și...cam atât.
Probabil cu asemenea cunoștințe mărunte s-a înarmat și o plecată spre alte zări doamnă care îmi explica astăzi, plină de ifose, de ce nu s-ar întoarce aici, pentru nimic în lume. Pentru "distinsa", orașul ăsta nu reprezintă nimic! Nu-i bun de nimic! Nu se face nimic aici! Un târg uitat de lume și Dumnezeu, departe de mersul grăbit al veacului! Cunoaște Câmpulungul mai mult din auzite. Din auzite de la neamurile rămase în meleag și care privesc orașul din spatele perdelelor. Sau își poartă pașii târșiți de la un capăt la altul al bulevardului Pardon. Sunt convinsă că istoria acestui bulevard n-o cunosc. Și nici nu-i interesează.( Lor le recomand, in mod special, primul volum al "Istoriilor neconvenționale")
Polemica m-a determinat să reiau lectura "Istoriilor neconvenționale din Muscel". Și să o fac cunoscută și altora ! Mai ales celor care nu se mai obosesc să VADĂ ce-i în jurul lor, dincolo de futilele aparențe. 
Un om din alt meleag, venit aici din dulcea Moldovă, știe să vadă și să simtă pulsul acestui oraș. Sterian Pricope a găsit timp să se aplece cu dragoste asupra istoriei acestui oraș, a găsit cuvintele și gesturile tandre ale îndrăgostitului de amănuntele istoriei locale. A făcut-o prima dată anul trecut când a publicat primul volum al Istoriilor neconvenționale  Deși la fel de interesant ca și actualul, primul volum nu s-a bucurat, inițial, de o mare popularitate! Așa am crezut, cel puțin. Pentru că lansarea celui de-al doilea volum a demonstrat contrariu. 

Sala Primăriei plină de personalități si oameni la care nu te-ai fi așteptat să guste literatură, mai ales de specialitate! Oameni dornici să cunoască și altfel de istorie locală. Oameni dornici să afle, să cunoască, să știe de unde vin, de ce sunt acum, aici, care le sunt înaintașii, de ce sunt muscelenii mândri de ei și locurile lor. Oameni care, deși în școală aruncau probabil cu manualul de istorie în toți pereții, acum erau prezenți la o lecție de istorie. Pentru că istoria poate fi privită și explicată și altfel. A demonstrat-o Sterian Pricope.

Istorie neconvențională? Da. Câți dintre cei născuți-crescuți aici își cunosc, cu adevărat înaintașii? 
Căți știu- și cât știu- despre familia industriașilor Zamfirescu? Cei care, de la producția de lumânări și săpun de rufe au ajuns să fabrice cea mai fină ciocolată din Romania. Fabrica de ciocolată Zamfirescu era furnizor al Casei Regale!!! Produsul lor a câștigat gustul românilor sfârșitului de veac XIX, obișnuiți cu dulcegăriile orientale și turcești. Și, dacă la-nceput livrarea o făceau personal patronii, pedalând pe biciclete nu numai în București dar și la Ploiești, Giurgiu și în zona capitalei, la începutul sec.XX fabrica era mărită și modernizată
Dar, oare, despre Nicolae și Ștefan Golescu - muscelenii care au salvat cu sabia Mica Unire ne pot da ceva relații plimbăreții de pe bulevard?
Dar despre Gheorghe I. Brătianu, musceleanul care a purtat blestemul palatului de la Ruginoasa? Ce au în comun palatul lui Cuza Vodă și musceleanul?
Cred, de fapt sunt sigură, că nici despre Iorgu Dumitrescu, câmpulungeanul care și-a plătit cu fapte bune păcatul fără voie de a se fi căsătorit cu sora sa, nu ar putea să-mi povestească musceleanul cârcotaș
Și câți știu că tot un muscelean a câștigat în anul 1936 raliul de la Monte Carlo?
Sau, despre C.I.Parhon stalinistul din Muscel care l-a înlocuit pe Regele Mihai în fruntea statului român.
Se spune despre musceleni că-s gușați. Dar, citit-a cineva reportajele din Câmpulung și din Rucăr scrise de un gazetar din Arad in anul 1901? Într-unul din reportajele sale - "Țeara gușaților"- reporterul care semna cu pseudonimul Leandru, desfințează acest mit.

În afara datelor cu caracter stric istoric, lectura acestei cărți nu te poate lăsa nepăsător gândind la legăturile pe care Muscelul le-a avut din totdeauna pe plan istoric, social, economic, cultural cu toate regiunile țării. Prin stilu-i inconfundabil, Sterian Pricope reușește să transmită cititorului același sentiment de pioasă reculegere în fața trecutului, de respectoasă aplecare în fața a ceea ce înseamnă acest colț de lume, așa mic cum e, pentru noi, cei ce locuim aici, pentru cei de departe.
Ar fi foarte multe de spus dar, nu eu sunt în măsură să o fac! Eu nici măcar nu sunt musceleancă! Asta nu mă împiedică să iubesc orașul de adopție.  Să-l privesc admirativ sau critic. E bine ca fiecare să-și facă propria părere, fiecare are propria simțire!
Acum se construiește la Campulung. Orașul se modernizează. Mi-e drag să văd orașul schimbându-se sub ochii mei!  Poate prea încet, după părerea unora, Dar se schimbă. Se face acest lucru cu inerentele avantaje și dezavantaje specifice tuturor schimbărilor. De aici și până la a blama, total și fără discernământ, acest oraș e drum lung. Sau, ar trebui să fie!
Tot Sterian Pricope - moldoveanul- spune -și pe bună dreptate- intr-un eseu de o suta de cuvinte, eseu  premiat de Fundația "Diego de Sagredo":
"Câmpulungul își are stirpea nobilă pecetluită pe lespezi tombale la Bărăție și la Negru Vodă. Din munți și-a tras puterea, din zborul vulturului neatârnarea și din brazi semeția.Graiul și l-a așternut pe Scrisoarea lui Neacșu, curgerea sa necontenită prin vremurie e a râului care-l mângâie, iar dulceața îi e de măr de toamnă târzie. Onoarea și-a încrustat-o pe crucile juramântului, turlele bisricilor îi vestesc credința, istoria îi e turnată în busturi și vrednicia pe ziduri meșteșugite.
Prin toate acestea care-l fac unic și inconfundabil Câmpulungul e pagina dintâi a certitudinii și eternității românești!"