A trecut un an ! Am fost, iar, la Aliman !

Gata! A venit toamna! Dacă s-a cules via la Aliman, a venit toamna!
Aştept tot anul plecarea la Aliman. Cum alţii aşteaptă un concediu exotic, o întâlnire cu cineva drag pe care nu-l văd decât o dată pe an. 

Eu aştept ca A2 să se ascundă mai repede sub roţile autocarului şi să ajungem la podul de la Cernavodă. Odată podul trecut, drumul coteşte la stânga şi începe să şerpuiască lin printre dealurile Cochirlenilor si  ale Rasovei.  Şerpuieşte, coboară, urcă. Dunărea face hotar cu lumea din care venim.  Şi...deodată....gata! Privirea nu se mai loveşte de nimic; verde si azuriul unui cer senin se unesc undeva, departe, la linia orizontului. Sufletul respiră azur, verde şi libertate. Am ajuns la Aliman !!! De ce Dumnezeu, străvechii  locuitori l-or fi numit Aliman? (aliman în limba turcă = ghinion). 

 De patru ani, la Aliman, toamna începe cu sărbătoare. De patru ani, fecioarele zdrobesc ghinionul cu picioarele şi-l transformă în bucurie neagră şi dulce ca păcatul.
Dar, pînă la momentul uciganiei boabelor negre şi pline de nectar, cei veniţi de la drum lung sunt invitaţi să-si traga sufletul şi să se bucure de recolta anilor trecuţi. Pentru că, din trecutul deja în istorie an 2009, via de la Aliman nu încetează să-şi uimească iubitorii de vin bun, roşu-sec. Franţuzeştile Merlot şi Cabernet Sauvignon, româneasca Fetească Neagră convieţuiesc de câţiva ani buni pe dealul Alimanului, dogorite de acelaşi soare şi sugând seva aceluiaşi pământ. Primul copil al Alimanului, "Merlot Alira 2009",  a fost urmat de alti fii şi fiice ale viei şi Soarelui: "Alira Rose", "Fetească Neagră", "Alira Cabernet Sauvignon"  "Tribun". Şi fiecare şi-a avut sărbătoarea de toamnă a naşterii lui.
Ca în fiecare an, sărbătoarea Alimanului i-a fermecat pe participanţi. Vinurile acompaniate de mâncare neaoşă dar, în acelaşi timp deosebită, au făcut deliciul invitaţilor şi a celor cu nume sonore dar şi a celor care au venit din dragoste de vin bun. Deşi eterogen, grupul care a venit la Aliman a apreciat unanim si vinurile si mancarea. Nu voi pomeni nume de personalităţi, specialisti sau prieteni. Specialişti într-ale vinului şi gastronomiei şi profani. La Aliman toti sunt prieteni. Şi cei care nu s-au cunoscut până acum, devin. Cum Dumnezeu să nu te împrieteneşti şi să nu-ţi fie drag să sporovăieşti cu omul de lângă tine, când ai în mână un pahar de vin bun, dezlegător de limbă şi degrabă alungător de oboseală iar de pe masă, îţi face cu ochiul pâinea coaptă-n vatră, brânza de oaie din meleag, ceapa roşie spartă cu pumnul şi tochitura de pastramă de berbecuţ.
Aaaa, a nu se uita cozonacul !!! Aşa un cozonac cred că a fost descris cel mai bine în cărţile de poveşti ale Crăciunului sau Paştelui copilariei noastre! Cred ca de acolo au luat reţeta!!! 
Dacă despre vinuri pot spune că ştiu cine se ocupă cu metamorfozarea lor din bob în vin, despre bucate nu pot spune nimic pentru că nu ştiu cine a facut minunile alea! Indiferent cine, FELICITĂRI !!!!

.............................................................Şi s-au bucurat şi muntenii şi maramureşenii şi mexicanii şi dobrogenii! Şi ne-am bucurat cu toţii ! Şi ne-am veselit !!! Soarele a ţinut cu noi. Unde plecasem din Bucureştiul picurând, la Aliman a strălucit cald! 
Poate nu am reusit tocmai o descriere grozavă a ceea ce a fost sărbătoarea din acest an a Alimanului.
Poate nici stilul nu este cel obişnuit mie.
Dar, ajunsă acasă, în contact cu lumea imediat înconjurătoare...Cerul este sub streaşina blocului şi.pe toate posturile TV se vorbeşte despre inudaţii, cutremure, coduri meteo de toate culorile, care de care mai colorate şi mai alarmante. La Aliman nu a fost decât un singur cod cel al veseliei, al bucuriei întâlnirii cu vechi şi noi prieteni, al vinului bun şi al bucatelor. Pentru că, în ciuda aversiunii personale faţă de cuvântul "bucate", la Aliman acelaşi cuvânt îmi devine drag. Acolo nu vorbeşti de preparate culinare, de mâncăruri sofisticate, vorbeşti de bucate.
Gata cu filozofeala. Mai bine vă las să priviţi căteva fotografii care spun mult mai mult decât aş face-o eu. Şi mai bine !!!
Mi-e dor, deja, de Aliman!!!
Sănătoţi să fim şi la anu', să ne vedem cu bine!!!
 La Aliman!