VĂ INVIT INTR-O CĂLĂTORIE PRINTRE AROMELE ŞI CULORILE DIN FARFURII ŞI PAHARE !
Dar sunt "...ca acele călăuze care merg în fața ta dar nu întorc capul să vadă dacă îi urmezi".
BON VOYAGE !
ADRIANA

duminică, 21 octombrie 2012

CULORI ŞI NOSTALGII DE DUMINICĂ PROVINCIALĂ (articol cu multe poze şi puţine cuvinte)

 Astăzi nu am să scriu nimic despre vin sau mâncăruri, tradiţionale sau nu. Adevărul este că nu prea am chef de bătut în tastatură. O stare specială, de week-end, de clasic sfârşit de săptămîna provincială m-a trimis de dimineaţă la plimbare. Aşa că mi-am luat aparatul foto şi, urmărită de priviri curioase (de ce pozează? pentru ce face poze?) şi de lătratul câinilor uliţarnici, "de bloc" sau de ogradă, am pornit hai-hui prin târg. Ca să fie treaba-treabă şi toată lumea mulţumită, fredonam, foarte-ncet ce-i drept, şi o melodie (aproximativ foarte departe  de forma ei iniţială). Dar nu contează! Contează intenţia şi faptul că nu i-am făcut şi pe alţii părtaşi la intenţia mea!!!
Aşa că, nu am chef de scris !!! Dacă aş avea , v-aş povesti în primul rând despre cerul extraordinar de aici. Nicăieri, dar NICĂIERI nu am întâlnit cerul albastru de la Campulung, toamna sau primăvara. V-aş mai povesti despre liniştea oraşului la sfârşit de săptămână. 
De sâmbătă de la prânz şi pănă luni dimineaţă, e linişte cum numai în descrierile provinciei, în romanele interbelice găseşti. Rar trece câte o maşină şi aia parcă nu vrea să deranjeze.
V-aş mai povesti despre frumuseţea parcurilor 
mult si gros colorate de toamnă. Şi
 despre liniştea de pe cuprinsul lor. Pustii chioşcuri  unde astă-vară cânta fanfara, pustii locurile de joacă. Numai toamna îşi face de cap şi munceşte în sfântă zi de duminică. Colorează. 
Aş mai scrie şi despre singurătatea bătrînilor şi dorul lor de zile calde. Măcar câteva-n plus. Despre bătrânii cărora, aici, nu le este jenă să se plimbe agale, ţinându-se de mână ca-ntr-o poezie de Minulescu. Şi despre frunze veştede plutind graţios in aer. Şi despre ghindele căzute sub stejarii, incă, aproximativ verzi. Despre ghinde şi despre pălărioarele lor cu care mă jucam cînd eram copil. Se jucau şi copiii mei.
Din ghinde, făceau capete colorate
cu acuarela şi din pălărioarele lor
ceşti pentru cafeaua păpuşilor.  Nepoţii mei au alte jocuri (la Mall, printre bile, maşinuţe şi tobogane intr-o harababură de gesturi, ţipete şi  zgomote care dau impresia părinţilor că au copii activi şi fericiţi).
Mă depăşeşte întelegerea unei asemenea copilării !!!
Aş mai scrie şi despre bulevardul "PARDON" şi grădina "MERCI" unde străbunii, din ăl veac trecut, se complimentau graţios şi franţuzit ! Şi despre "MĂGEANU PĂLĂRII" adus în istorie, spre cunoştinţa nepoţilor şi strănepoţilor, de Tudor Muşatescu şi vaporul care nu s-a dovedit a fi chiar titanic, devreme ce nu a terminat nici măcar prima cursă! V-aş mai povesti şi despre balcoanele unice din Campulung. Nu o să le mai întâlniţi nicăieri în ţară!!!
 Şi despre râul, albastru ca cerul, care "taie" oraşul şi care vara, ţine loc de plajă românească sau rivieră străină pentru cei care nu-şi pot permite o "ieşire". Sau, vor să se bronzeze înainte de a o face, pe bani grei, la malul Mării Negre.
V-aş mai povesti şi despre piaţa taaare bogată-n sfârşit de săptămână ! Plină cu de toate şi cu preţuri de duminică ! Şi despre mormanele de covrigi (că vine Sf. Dumitru cu FOCUL LUI SUMEDRU şi trebuie să ai ce-mpărţii!). Şi despre coşurile doldora de ciuperci, de la ghebe, la gălbiori şi câte or mai fi!

Şi despre coşurile de flori aduse de prin curţile gospodarilor şi aşezate pe tarabe printre zarzavaturi, fructe şi  găleţi cu varză murată! Şi aş mai scrie şi despre parcul "Stefănescu" adăpostul de vară al îndrăgostiţilor şi derdeluşul de iarnă al tuturor! Şi despre parcul "Kreţulescu" unde, încă mai tragem spreranţă să simţim atmosfera din "ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI" ! Sau atmosfera care-i făcea pe bucureştenii secolului al XVIII-lea să fie îndrăgostiţi de Campulung. Despre singurătatea statuilor care privesc de dincolo veac. Şi despre alte frumuseţi, multe şi mărunte, din oraşul meu de adopţie. De exemplu, despre nucii şi castanii care,vara, aduc umbra verde şi răcoroasă. Acum aduc, aproape in fiecare curte, soarele, uşor fanat, al frunzelor ingălbenite.
 Dar......azi nu am chef de scris ! Şi, probabil, nici Dvs. de citit! Aşa că mai bine, priviţi, dacă vreţi, fotografiile ! 
Să aveţi în continuare, (cât a mai rămas din el), un week-end plăcut !
De fapt, nu v-aş ura "week-end plăcut" (în special bucureştenilor).
 V-aş ura mai degrabă, un sfârşit de săptămână provincială !




























miercuri, 17 octombrie 2012

VINTEST - între vin şi test de educaţie

Mai aproape de casă, adică la Bucureşti, la această ediţie a "VINTEST" mi-am permis şi eu deplasarea. Despre vinurile şi minunile culinare prezente vor scrie specialiştii, mult mai bine şi mai "la obiect" decît aş putea face eu. Aşa că, mă voi rezuma la cîteva opinii referitoare la "Salonul de Vinuri" aşa cum l-am văzut eu. Şi cîteva fotografii să vedeţi şi Dvs.,eventual să vă faceţi de-o idee!
Sala Palatului a oferit un spaţiu mai mult decît generos astfel că, standurile s-au putut desfăşura în voie. Culoare, arome, feţe zîmbitoare, întîniri-surpriză cu oameni din domeniu,pe care nu-i cunoşteam decît de pe Facebook, reîntîlniri cu prieteni, expresii de cunoscători ai vinului sau de ajunşi din greşeală în zonă, pahare distribuite gratuit de organizator, invitaţi de marcă, ţinute mai mult sau mai puţin elegante. Sau cu pretenţii de eleganţă.Lume!
 Vinuri de toate culorile, mai de toate soiurile, româneşti sau importuri, pentru toate gusturile şi toate buzunarele. Preparate gastronomice,(mai mult artă decît mîncare). 
Participanţi emoţionaţi, public mai mult sau mai puţin cunoscător.
Cam asta ar fi în mare imaginea "din avion" a actualei ediţii a "Salonului de Vin VINTEST 2012". 
Ei bine, şi acum s-o luăm la pas prin expoziţie şi cele trei zile bucureştene ale vinului. Aşa cum l-am văzut eu! Sau, mai bine zis, ca primă impresie.
Aş începe ca pesimistă dar, din experienţa mea de aproape 4 ani in domeniu,nu pot să nu remarc un lucru. Nu este primul Salon de vin la care particip. Cu atît mai 
mult mă mir încă de publicul prezent la aceste manifestări. Ca peste tot, public eterogen. Dar, după multe, chiar foarte multe evenimente de acest gen, m-aş fi aşteptat ca publicul să fie, dacă nu educat in materie de vin, măcar să fi priceput ceva din modul de prezentare si socializare. Iertat îmi fie, (nu ştiu de ce MIE) dar, din păcate încă majoritar, vizitatorii intră la un Salon de vinuri, cum s-ar duce la Alimentara din colţul blocului. Habar nu au ce vor sau se comportă ca intr-un "Non-Stop" la ore mici sau în restaurantul gării. Expresii ca  "dă-mi şi mie un vin, de care-o fi", "ceva mai ieftin n-ai?", "alb sau roşu, vin să fie că de aia am venit", mi-au trecut pe la urechi de zeci de ori în aceste trei zile. 'Geaba încerci să-l faci pe "distinsul" să priceapă ceva -ceva din vinul pe care vrei să i-l şi prezinţi, să-i faci cunoştinţă cu el ! Onor cumpărător, nu are timp pentru aşa ceva. El ştie una şi bună: degustarea e gratuită şi el înţelege să profite cît mai mult de ea. Că de aia a plătit biletul de intrare! Mai mult decît jenante sunt fazele în care ţi se flutură în faţa ochilor cîte o dubioasă legitimaţie şi ţi se ordonă scurt: "dă-mi şi mie un vin că sunt de la pressă". Aşa, şi ? Îi prezinţi preopinentului vinurile şi preţurile. A, nuuu! Persoana este de la PRESSA şi are nişte drepturi! Cum ar fi dreptul la achiziţionare gratuită! Poftim? Poate dreptul de a fi nesimţit! Şi dreptul ăsta nu e consfinţit nicăieri! 
Despre cei care pleacă "doi paşi mai încolo" să se bucure în linişte de aromele vinului şi, din pas în pas pleacă cu paharul standului cu tot, nu mai are rost să discutăm. Începi să te bucuri dacă, la sfîrşit, nu ai în minus decît trei cutii de pahare! Bravos! Da, o să-mi spuneţi că oamenii sunt cum sunt, că nu se poate face o triere la intrare şi nici nu ar fi drept să se facă aşa ceva. De acord cu Dvs. Dar, parcă-i păcat de munca organizatorilor, de cea a producătorilor şi a tuturor celor care fac eforturi ca fiecare produs sa fie cît mai bine prezentat şi cît mai accesibil, inclusiv ca informaţie, Măriei sale VIZITATORUL.
Vizitatorul , viitorul potenţial cumpărător. Aşa este, intră în discuţie şi viitorul calculul financiar. Dar, în acelaşi timp, producătorii îşi doresc un cumpărător, dacă nu educat, măcar avizat in domeniu. Ce avizare? Ce educaţie? Ce, pentru educaţie se vine la un Salon de vin? NU ! Se vine pentru vin în formula ideală: mult, bun şi gratis! Sommelieri de renume, specialiştii fiecărui stand în parte, oenologi îsi răcesc gura cam degeaba. E o vorbă pe la noi: "din coadă de cîine, nu scoţi sită de mătase". Se aplică şi aici.
Acum, între noi fie vorba, am văzut şi standiste, fătuţe frumuşele şi drăguţe să le sorbi într-un pahar de ...vin dar care nu prea ştiau ce vînd. Şi, ţineau paharul de vin cum ar fi ţinut în mînă paharul de unică folosinţă cu apă sau Cola. Norocul este că sunt apariţii rare, foarte rare. Eu înteleg că o femeie frumoasă vinde mai bine vinul dar, dacă nu e convingătoare şi deşteaptă.....Părerea mea!
Despre publicul avizat sau cei care intră pentru bucuria vinului şi a descoperirii noutăţilor nu am a comenta. Atîta că ...sunt prea puţini. Se spune si, pe bună dreptate că educaţia, indiferent de domeniu, începe din copilărie. Şi cu vinul este aceeaşi poveste. Francezii au demonstrat-o de-a lungul vremii. La tîrgurile de vin "din afară", din ţări cu mai puţine pretenţii in materie de tradiţie, vizitatorii vin de acasă cu pahare corecte pentru degustare. Publicul tînăr este majoritar. La noi, pleacă cu paharele! Şi tinerii şi vîrstnicii. Şi ne mai lăudăm cu educatia si tradiţia de mari cunoscători într-ale...!
 Să fim serioşi şi cinstiţi cu noi! Suntem încă departe! 
În alt registru, ca "scribăreaţă şi degrabă cuvăntăreaţă" m-a uimit şi prestaţia profesională a unor reporteri: expresii aiuristice, întrebări de doi lei.etc., etc, dar cu astea ne-am obişnuit! (Ne obişnuim din păcate, cu tot ce e mai rău). Aş zice chiar că, energia pe care o cheltuim pentru noi obişnuinţe, am putea-o valorifica schimbînd nişte obşnuinţe. Dar asta-i altă poveste!
De exemplu, printre standurile de vin şi artă culinară (efectiv ARTĂ) era şi un stand cu literatură de specialitate. Vă las pe Dvs. să ghiciţi cam cîţi vizitatori şi cam ce vînzare a avut standul respectiv deşi, publicaţiile prezentate erau mai mult decît interesante.
Revenind. Aşa cum spuneam la început, acestea au fost cîteva opinii absolut personale vi-a vis de Salonul de vin din acest an. Despre vinurile prezentate, despre noutăţile in domeniu, despre perspectiva pe care cred eu că o au producătorii de vin, despre vinurile pe care le-am degustat şi mi-au plăcut am să scriu altă dată. Nu poţi cuprinde într-un singur articol chiar tot! Şi, cine se laudă că reuşeşte, să mă scuze dar......nu-l cred!