CÎND CEEA CE VEZI, NU E CEEA CE PARE!

Motto: Nu zice "hop" după ce-ai sărit! Uită-te unde-ai nimerit!

Plecînd din Cîmpulung spre Braşov, şoseaua urcă lin prin Valea Mare. O comună cum sunt multe alte mii in ţara asta! Nici prea prea , nici foarte foarte ! O comună care, la prima vedere, nu atrage atenţia prin nimic. Casele aşezate cuminti de-a lungul şoselei nu ies cu nimic in evidenţă.  Vara măcar, sunt ascunse dincolo de mormanul verde al pomilor si florilor. Ca turist trecător pe acest drum, sincer vorbind, nu prea ai ce vedea.

Sau poate…

Pe "mîna stîngă", cum mergi spre Braşov, pusă  la vedere, este o pensiune. Şi ce dacă? Ce, e singura? Nu, nu e singură dar, e singura! Cei din zona Muscel o cunosc bine: e vorba de Pensiunea Belvedere. Cei care nu sunt din zonă şi sunt numai in trecere, ar face bine sa o cunoască şi, măcar aşa, de-o curiozitate, să-i trecă pragul. Să-i treacă pragul, deşi aşa cum am spus, la prima vedere, nu se deosebeşte cu nimic de pensiunile din zona asta şi nu numai !

Nu vă povestesc din auzite, vă povestesc din păţite!

Greşeala asta am făcut-o eu, acum cîtiva ani. Gîndeam şi eu ca mulţi alţii: ce-mi poate oferi o pensiune aşezată la drumul mare?

Nici măcar un peisaj mai de Doamne-ajută, că-i la şosea ! Numai să opresc să mănînc ceva?Campulungu-i la numai cîţiva km şi, la cum arată din drum, nu mă prea inspira, adică nu vedeam vreun restaurant sau ceva care să aducă a sală de mese , măcar. Cînd am auzit că. patron e un fost inginer al defunctei uzine ARO, mi-am luat gîndul detot de la ea.

Dar….

Prima dată am trecut pragul pensiunii acum trei ani.

Cu inima strînsă, merg, la recomandarea unui prieten, la Pensiunea Belvedere. Eram cu un grup din Bucureşti, nu ştiam unde să-i mai duc şi, prietenul meu imi recomanda fix , Belvedere in Valea –Mare! A căzut cerul pe mine dar, am zis fie ce-o fi! Asta e! Costică, pacatul tău să fie, la o adică!

Intîlnirea a fost….ce să vă mai spun? Dragoste la prima vedere, dacă pot spune aşa!!!

Dar, să vă povestesc! 

Parcăm maşinile in stradă (v-am spus, mergeam prima dată acolo) şi intrăm in curte. Linişte totală! In faţa noastră, nişte trepte. În lipsă de altă ocupaţie imediată le urcăm şi........avem brusc impresia că nu mai suntem in aceeaşi zonă! O grădină mare şi verde işi deschisese porţile inaintea noastră! O grădină aşa cum ne-o imaginăm in visele frumoase de vară, cu pitici si umbrare de lemn, cu pomi, cu verdeaţă curată si răcoroasă ! Amicii mei, veniţi din inima Bucureştiului canicular şi prăfuit, nu prea mai aveau cuvinte in dotare!

Ce a urmat, a depăşit toate aşteptările noastre ! După cîteva ore, prietenii mi-au plecat la Bucureşti. Din fericire, eu am rămas la Campulung. 

De atunci, pot spune că sunt o obişnuită a acestui loc. Tot ce a urmat de trei ani incoace, evenimente de degustare-prezentare vin sau, pur şi simplu vizite amicale ale unor prieteni , totul a trecut pe la Belvedere.

Patronul Mihai Vasilescu? (Pentru că de la el pleacă totul). Mişu contrazice tot ce se spune despre ingineri, inclusiv acea celebră paradigmă care afirmă că inginerii au priviri inteligent dar, la exprimare sunt mai...deficitari!!! Politica lui? Clientul, indiferent cine ar fi el, trebuie să plece multumit!

Cum este acum pensiunea Belvedere? O spun după trei ani, cînd nu mai pot fi acuzată de euforia primei întîlniri. Este.... specială! Este tot ce-ti poti dori in materie de cazare şi masă, intr-un cadru rustic. Dar nu acel rustic kicios, practicat, incă, din păcate! Dar nici acea "modernistă" aglomerare  de gresie, marmoră şi faianţă, cu atmosferă de sală de mese la spital. Totul este vesel, de bun gust, cald şi primitor.

Şi, unde mai mănînci, în zona asta, pîine ca la Belvedere? Dar pastrama, fragedă cum nu am mîncat nici la case mai mari! Dar ciorba de burtă? Asta, ca să nu vorbim de brînzeturi. 

Mişu stie de unde le ia, ce le face, cu ce le minte dar, mîncarurile la el, au o savoare aparte! Să-ţi fie aşa, oleacă foame şi să mergi la Belvedere pentru un aperitv sau un simplu bulz de mămăligă si brînză! Ia incercaţi! Şi veţi vedea de ce se spune că bulz ca la Muscel nu se mănîncă nicăieri! Şi, geaba te duci pentru un aperitiv! Cînd vezi ce se serveşte, cum se serveşte şi care-i atmosfera acolo, ţi se face foame brusc! 

Despre băuturi nu mai vorbesc. Mi-ar lua ceva timp şi spaţiu să inşir cam ce puteti găsi aici in materie. Şi numai lucruri de calitate. Credeţi-mă că ştiu ce spun!

Şi totul, intr-un cadru natural de zile mari. Indiferent dacă-i vară sau iarnă.

Evident, lumea se uită şi la preţuri. Păiiii....să fie să nu fac eu reclamă. Mai bine vă convingeţi Dvs. cei care incă nu ati ajuns pe aici sau, aţi trecut pe lîngă, aşa cum am făcut şi eu de multe ori!

Sper ca fotografiile să poată spune mai multe decît mine.

Vine vara, vin vacanţele, vin week-end-urile cu intrebarea "unde mergem sîmbăta asta"?

Priviţi fotografiile, atîtea cîte sunt şi....alegeţi !

DESPRE VINURI DULCI, SIRENE ŞI DUNĂRE

Nu stiu altii cum sunt dar, mie imi plac vinurile dulci! Şi, nu mi-e jenă să recunosc. Am spus, de altfel, şi cu alte ocazii: nu sunt o specialistă în vinuri şi nici o consumatoare convinsă. Vîrsta-mi nu mai este cea la care vinul ar putea fi un terapeut. Sunt un om obişnuit căruia îi place, din cînd în cînd, să se joace cu un pahar de vin. Mai degrabă, să-i cunoască povestea şi, pe cît posibil şi conform bazei mele de date senzoriale, să-l asemăn fructelor, florilor, pămîntului din care vine,  mirosuri si gusturi cunoscute mie. Şi, mai ales aş zice, stării de spirit care mă însoţeşte cînd am chef de un pahar de vin.
Sunt convinsă  că foooaaarte mulţi gîndesc la fel dar, e de "bonton" să te dai specialist şi să declari că singurul vin acceptat de lumea bună este cel sec! Cel mult demisec ! Vin dulce? Oroare! Blasfemie! Cei care preţuiesc vinul dulce nu merită să intre în Parthenon-ul cunoscătorilor! Aşa o fi! Nu mă deranjează! Oricum, eu sunt pe afară! Ca o paranteză, Ludovic al XIV-lea numea vinul dulce al Tokay-ului "vinul regilor şi regele vinurilor". Şi tot ca o paranteză legată de acelaşi dulce Tokay: ungurii îl recomandă la orice fel de mîncare; începînd cu  pateul de ficat de gîscă-ndopată, carnea de porc şi terminînd cu clătitele cu miere şi nuci. De acord cu ei! 
Cînd am posibilitatea, evident nu ratez ocazia unui deliciu dulce. Ce-i drept, şi asta-i părere strict personală, nu aş asocia un pahar de Tokay cu un platou de brînzeturi. Nu-mi dă mie bine!
La ultima ediţie a Tîrgului de vinuri de la Bucureşti, am descoperit, poate cam tîrziu, un vin dulce românesc de mare clasă. Am trecut de cîteva ori pe lîngă el, denumirea şi eticheta nu mi-au spus nimic: "SIRENA DUNĂRII". O sută de ani să mă fi uitat la el şi nu m-ar fi dus mintea că este un vin dulce!!! Şi ce vin! Primul lucru care-ţi atrage atenţia este culoarea un roz puternic, intre somon şi foaie de ceapă roşie. Am avut norocul, de sărbători, să mă bucur de licoarea asta. De mirosit, miroase a ... miere şi a condimente dulci, exotice. Gustul? Un amestec de  arome puternice de fructe bine coapte caise, gutui, curmale, cu un adaos gustos de ...cacao si miere. Mie, cel puţin, senzaţia asta mi-a lăsat-o!

De fapt, vinul ăsta este făcut din struguri înobilaţi cu mucegai şi culeşi tîrziu, foarte tîrziu, in noiembrie ! Cînd celelalte vii se pregătesc de iernat, cei de la viile "VINARTE" din Mehedinţi se pregătesc de cules.  Aş putea spune că este un fel de "ICE WINE" românesc! Cu diferenţa că, dacă "Ice Wine", cel puţin ce am băut eu, are 10-11% alcool "SIRENA DUNĂRII" se poate lăuda cu 13 % alcool. Este baricat timp de trei ani în butoaie de stejar. Rezultatul este un vin dulce, de excepţie, vin care este îmbuteliat numai în sticle de 0,500 l iar, despre preţ...ce să discutăm? Nu este cel mai accesibil dar, avînd în vedere calitatea şi faptul că producţia este foarte mică, se justifică. Citeam, nu mai ştiu unde că, în Italia, un pahar de "SIRENA DUNĂRII" se vinde cu 10 euro ! Mda! Eu una  zic merită.
Nu l-am asociat cu mîncarea tradiţională a sărbătorilor pascale.
L-am băut la desert. L-am savurat alături
de o felie de cozonac! Meeerge! Alături de foetajul cu umplutură de nucă. Şi cu asta a mers foooaarte bine! Părerea mea!
Pînă una alta nu-mi rămîne decît să 
mulţumesc celor de la "VINARTE" că mi-au dat posbilitatea să fac cunoştinţă şi cu acest vin. 
Că, e bine să cunoşti ! Şi, mai ales zic eu, e bine să faci aprecieri DUPĂ ce cunosti !

NOUTĂTI DE LA OPRIŞOR ŞI RIFCO TRADING

Crama Oprisor a lansat vinul Caloian Rhein Riesling, recolta 2011, la cea de-a noua editie a Salonului International de vinuri VINVEST, organizat in perioada 6-8 aprilie, la Centrul Regional de Afaceri din Timisoara.

“Caloian Rhein Riesling 2011 este primul vin din acest soi lansat de Crama Oprisor. Pe lîngă mineralitatea tipică îi putem admira aromele fine, uşor exotice, de citrice si mango. Aciditatea buna ii accentuează prospeţimea şi vioiciunea, iar nivelul relativ scăzut al alcoolului îl face uşor de băut si foarte prietenos prin echilibrarea corpului delicat cu un postgust plăcut de fructe în pîrgă.” – a declarat enologul Cramei Oprişor, Liviu Grigorică.

Caloian Zinfandel alb 2011 este un vin care confirma capacitatea de inovaţie a echipei Cramei Oprişor. Pentru al doilea an consecutiv Crama Oprişor oferă un vin alb exotic obţinut din struguri roşii, ce surprinde prin complexitatea aromelor si a gustului, cu o structura echilibrata de o aciditate bine integrata, în care aromele de merişoare şi flori de salcîm se completează cu un gust proaspăt şi înviorator de piersici albe. La Cetate Sauvignon Blanc 2011 este un vin complex, elegant si echilibrat in care aromele intense de citrice, lime si flori de soc sunt completate de nuantele fine de vanilie furate lemnului de stejar in care a fost maturat. La Cetate Shiraz 2010 este un vin cu o personalitate complexa si un gust interesant de migdale şi cacao. Aromele seducătoare ale acestui vin, ce amintesc de tutun, condimente şi eucalipt, sunt amplificate de senzaţiile exotice de ciocolată amară şi cireşe coapte“, a declarat enologul Liviu Grigorică

 

100 DE ANI DE 'VIN STIRBEY' (altfel despre "STIRBEY")

Sau, cel puţin, asta mi-a trecut ca un flash prin minte cînd am am vizitat standul Cramei "PRINCE ŞTIRBEY" de la GOODWINE . Dar, s-o luăm pe-ndelete.
Ca de obicei, înghesuială la stand, dacă vroiai să schimbi o vorbă cu familia von Kripp sau cu Raluca Bauer, trebuia să vii dimineaţa devreme ! Altfel nu aveai nici o şansă !!!
Lume, cît cuprinde ! "Ia să vedem ce au mai scos!? Ce a făcut Oliver Bauer în anul care a trecut?" Şi , judecînd după afluenţa de la stand şi după cronicile ulterioare, se pare că nu a stat degeaba şi ce-a făcut, a făcut bine !
Un "ROSE 2011" şi un "NEGRU de DRĂGĂŞANI-2010" aşteptau părerile . Alături de vinurile deja cunoscute şi apreciate ca atare,

 aliniate frumos, am văzut o sticlă neagră- neagră: "NEGRUL de DRĂGĂŞANI" nu se lasă ghicit nici măcar după etichetă. Vine direct din întunericul butoiului, nu a mai văzut lumina soarelui de cînd era ciorchine dulce. Pare liniştit acum. Dar asta, numai pînă  încep vizitatorii să-i  caute gustul şi misterele!
Alături de "NOVAC", "MERLOT" şi "CABERNET SAUVIGNON" îmbrăcate în sticlele cu gulere negru-auriu  şi accesorizate cu etichetele inconfundabile,  NEGRUL face faţă... neagră şi misterioasă.

Evident, emoţiile îi sunt sporite şi de maiestosul "SPUMANT ŞTIRBEY" care tronează sigur de succesul, confirmat de altfel, de la lansare. Nu are rost acum, la spartul tîrgului, să vin eu, nespecialista, să-mi dau cu părerea despre vinurile expuse de Crama STIRBEY la actuala expoziţie. Asta, din două motive:
  1.Nu am degustat toate vinurile lor.
2.Nu sunt o cunoscătoare în adevăratul sens al cuvîntului, n-are rost să-mi dau cu părerea aiurea. Vinurile lor au fost degustate de cei care într-adevăr se pricep şi părerile, cum rar am vazut, sunt unanime! Laudative pe toată linia!
Adevărul este că, un pui de gripă sau răceala-ce-o fi fost, îmi dădea o stare destul de neplăcută şi nu-mi prea lăsa lejer uzul conversaţiei. Spontaneitatea Ralucăi, om cu un debordant simţ al umorului, amabilitatea familiei von Kripp, nu au fost de-ajuns să-mi înlăture umoarea. Dar, i-am venit de hac cu un pahar de "SPUMANT" ! Dacă nici asta nu reuşea să-mi redea buna dispoziţie, apăi nu mai reuşea nimeni ! Am avut dreptate! Altfel te vede Europa şi eu, la rîndul meu o văd cu alti ochi!

Atat de altfel că, atenţia mi-a fost atrasă de cîteva foto-copii afişate pe unul din pereţii standului. Curioasă ca o coţofană, am apelat spre dumerire, la amabilitatea Ilenei von Kripp. Originalele, cel puţin după ortografie, par a fi foooaarte vechi. Într-adevăr, aflu că au mai bine de 100 de ani ! Astfel, din Menu-ul unui restaurant cu dever din 1907 aflu ca vinurile "Ştirbey" erau la căutare.
CARTE DES VINS recomnda la secţiunea Vinuri Albe, - "DINING CAR STIRBEY" la 40 lei/L şi "MUSCAT OTTONEL" la 55 lei/l.
 La secţiunea de Vinuri Rosii -"DINING CAR" -40 lei/L.
Dar şi revista "ALBINA", în anul de graţiei 1912, recomanda VINUL STIRBEY!
Şi, personal, nu le bănuiesc de comportament actual în publicitate. 
Mă-ndoiesc grozav că, acum 100 de ani , era vorba de agresivă politică de
marketing! 
Interesant ar fi de aflat cine era enologul vinurilor la vremea respectivă ! 
Care era formula vinului? 
Era considerat un vin scump, accesibil sau ieftin? 
Întrebări cărora, personal, nu le-am aflat răspunsul!
Dar, faptul că şi acum mai bine de 100 de ani,vinul ŞTIRBEY era o marca tradiţional cunoscută, spune foarte multe!
Şi faptul că acum 100 de ani vinul ŞTIRBEY era apreciat pe piaţă şi, mai ales că acum, în condiţii de concurenţă acerbă, îşi păstrează locul în categoria vinurilor de top!
Trebuie să recunoaştem că este o performanţă.
La nivel naţional, nu sunt singurii cu tradiţie şi cu nume venit din istorie. Dar, spre deosebire de ceilalţi nu au făcut rabat de la calitate in favoarea cantităţii: cantitativ puţin, meticulos lucrat, cu atenţie la detalii de calitate şi păstrarea liniei tradiţionale vechi de mai bine de 100 de ani. Iată, printre altele, ce dă unicitate acestui vin. 
Asa se face că, în ciuda vicisitudinilor socio-istorice, vinul STIRBEY a fost şi rămîne o valoare!
Nu putem să-i urăm decît: "AŞA SĂ RĂMÎNĂ" !

SURPRIZE, SURPRIZE!

Aşaaa! Mă mai joc puţin cu cîteva impresii de la recent trecutul GoodWine !
Văzusem şi eu, ca tot omul, lista cu participanţii de la această ediţie. Lipseau nume grele din lista respectivă dar şi  faptul că parteneri principali erau COTNARI şi JIDVEI mi-au cam tăiat elanul iniţial. Îmi sunt încă vii amintirile absolut neplăcute de la întîlnirea cu cei de la COTNARI , de anul trecut aşa că, i-am ocolit. Nu vreau să mai paţ vreun conflict !În schimb,plimbîndu-mă eu printre standuri, nu pot să nu remarc înghesuiala de la standul celor de la JIDVEI! Măi să fie -zic !

Ce-i cu ăştia? Şi, sentimentul ăsta îmi este amplificat şi de prezenţa la stand a celor care degustau vinul! Adică numai lume bună, cunoscătoare adevărată de vin! Nu-i frumos dar, trag cu urechea la discuţii! Toate apreciative, curgeau laudele ! Ca şi cum nu eram destul de buimăcită, văd stînd comod pe un scaun, tot la JIDVEI, pe  oenologul Marc Dworkin tatăl "ENIREI" şi "ALIREI" ! Din uimire-n uimire, îmi fac curaj şi-l abordez, intr-o franceză destul de aproximativă, pe Marc. Ei, ca să nu mai lungesc povestea, de aici misterul s-a dezlegat! Nu ştiam, cum probabil nu ştia multă lume de colaborarea dintre Marc Dworkin şi cei de
la JIDVEI. Incompatibilitate? Nu! Marc este oenolog! Nu spune nimeni că trebuie să se ocupe numai de vinuri rosi ! Colaborarea cu cei de la JIDVEI este de dată relativ recentă, ei fiind cei care au înteles cu o clipă mai devreme că, dacă vrei  să faci un salt, trebuie făcut, mai ales, unul calitativ. Aşa că, au apelat la un oenolog cu vastă experienţă şi cu rezultate confirmate mondial. Aşa au intrat in seria Owner's Choise "ANA" şi "MARIA", surprizele gemene mult degustate, mult lăudate. "ANA" cu două variante - o Fetească Albă şi un Chardonnay şi "MARIA" -Pinot Gris şi Muscat. Marc spune că, dacă "ANA" este creaţia lui, "MARIA" aparţine lui Ioan Buia. Oricum, cele două sunt ceva absolut plăcut şi neaşteptat pe piaţa vinului autohton. Intreb de ce JIDVEI si nu altă cramă? Pentru că, spune Marc, cei de la JIDVEI, au fost primii care au lansat invitatia. Provocare? Nu. Pentru că, a realizat potentialul terroir-ului din zona respectivă şi, în acelaşi timp faptul că nu este exploatat la adevărata lui valoare. Pentru că, sincer crede  în potenţialul vinurilor româneşti şi posibilitatea lor de afirmare. 
Dar, ca de obicei, Marc este un drăguţ şi nu pune degetul pe rană.
Adevărul este că, pînă nu se va renunţa la păguboasa politică a unor crame de a pune cantitatea înaintea calităţii, nu se vor schimba foarte multe în peisaj! Şi, e păcat ! Că, avem şi putem ! Păcat că nu prea vrem! Ca incheiere şi părere personală: am gustat "ANA"- Chardonnay. Nu mă pricep eu la aciditate,batonage, corp, structură şi alte chestii tehnice dar, după ce am mirosit şi gustat vinul, am pus paharul pe masă şi am spus: "ăsta nu-i vin românesc! Cu atît mai puţin de la JIDVEI !"
A, staţi că nu am terminat! Ce m-a uimit (deşi nu mai era cazul): etichetele. Aceleasi etichete simple -alb-negru- ca şi la ALIRA. Nimic sofisticat, nimic viu colorat, nimic să atragă atenţia asupra sticlei sau continutului. Aceeasi surpriză pregătită de Marc celor care trec dincolo de aparenţele, de multe ori înşelătoare, ale etichetelor. 
Am înteles că vinurile vor putea fi găsite în magazinele de specialitate şi in reteua HoReCa. 
Dacă ar fi după mine, aş zice, cu cît mai repede, cu atat mai bine!  Mais, l'homme propose et....

                                         

ARMONIE-N G(R)AMMA DO MAJOR

Dacă-aş fi un specialist într-ale vinului, aş începe aşa: "Şi-a închis porţile ediţia de primăvară a Tîrgului de vinuri GoodWine. Încep să se facă auzite ecourile prestigioasei manifestări"....bla, bla, bla.
Dar eu nu sunt specialistă nici in vin şi nici în vorbe. Am fost şi eu la GoodWine ca simplu vizitator si (de)gustător de ocazie.
Deci (ca să încep cu concluzia). 
Am fost la GoodWine. Pentru început, NOI, (eu şi începutul de răceală, gripă, ce-o fi fost) am făcut un tur de recunoaştere pentru introducerea în atmosferă. Reîntîlniri plăcute, mîini strînse sau fluturate, zîmbete şi amabilităţi schimbate sincer sau de circumstanţă. Fiecare după cum devine !
Adevărul este că, oricît de p'afarist ai fi, este greu să rezişti tentaţiei de a gusta măcar cîteva din noutăţile anunţate şi expuse.
Dreptul fiecăruia să-şi dea cu părerea. Chiar dacă este foarte personală şi nespecialistă.
În domeniu se spune şi, pe bună dreptate, că cel mai bun vin este cel care-ţi place! Dar, de aici pînă la a exclude aprioric orice altă marcă de vin decît cea diurn- preferată, ar trebui să fie cale lungă!
Cred că, in mod normal, nu poţi spune despre "ceva" că-ţi place sau nu, atîta timp cît nu ai termen de comparaţie la acel "ceva". Dacă n-ai şi, pur şi simplu ţi s-a pus pata, în condiţiile în care numai aia cunoşti, eu zic că nu e tocmai cuşeră chestia...
Dar, mă rog! 

Să revenim!
Trec să-mi salut cunoştinţele. La intrare, ca şi anul trecut, în aceeaşi pozitie de parcă au rămas acolo din noiembrie, Marian Olteanu şi GRAMMA. Pe Marian îl cunosc din vara anului trecut, de la Cîmpulung şi, de atunci, nu încetează să mă uimească.  Întrebările verii trecute: "ce caută copilul ăsta aici? Mama lui o fi ştiind că a plecat de acasă", nu-şi mai au  rostul ! Marian a dovedit ce poate! Şi, nu stiu ce-or zice sau crede alţii dar, pentru mine şi cei care l-au cunoscut la Cîmpulung, directorul firmei GRAMMA a fost şi rămîne o plăcută surpriză
După schimbul sincer de amabilităţi intreb , evident, de noutăţi. Si, am ce afla. În afară de o Fetească Regală 2011 şi un Cuvee Vişan 2011, GRAMMA s-a prezentat şi cu o mostre ale unei comenzi speciale 16.000 sticle. Apropo de comparaţii anul trecut, personal am rămas foooaaarte plăcut impresionată de Cuvee Vişan. Şi, credeam că ăsta va rămîne vinul meu preferat de la GRAMMA. Părerea se păstrează dar,...aşa cum se spune "mai binele e duşmanul binelui"!!!

Pentru mine, mai binele a fost de această dată reprezentat prin cele trei vinuri cu sonorităţi muzicale "DO", "MI", "SOL".   "DO" şi "SOL" seci, "MI" un demisec ....ce să vă povestesc!  Toate trei sunt cupaje de Aligote, Feteasca Alba şi Fetească Regală. Procentul diferit din aceste soiuri conţinut de fiecare vin în parte le conferă personalitate proprie dar, la o adică, nu poţi spune care-i mai bun sau mai parfumat. Aici intervine gustul personal. Mie , de exemplu, mi-a rămas la suflet demisecul "MI". Atenţia mi-a fost atrasa şi de etichete. Etichete simple care, după părerea mea, pun valoare estetică sticlelor.  "MI" şi "DO"  pe sticle ai căror umeri urmează curbura

literelor. "SOL" pe o sticlă a cărei formă alungită reflectă parcă sonoritatea mai înaltă a acestei note. O gamă de înaltă armonie gustativ-estetică.  Aceeasi armonie care există şi intre produs şi producător dînd impresia că personalitatea celui din urmă a trecut in produsul finit. Armonie care nu este specifică numai acestei game ci tuturor produselor de la GRAMMA. Am avut această impresie încă de astă-vară cănd am făcut cunoştinţă cu Cuvee Vişan. Cand produsele GRAMMA au fost surpriza întîlnirii de la Cîmpulung. Armonia lucrului făcut cu migală şi atenţie la detaliu, termeni care dau de fapt, definiţia calităţii. Aceasta a fost, după părerea mea GRAMMA primăverii 2012. Să vedem ce va zice toamna !

GOODWINE DE PRIMĂVARĂ ( aşa cum l-am văzut eu)

Aş fi vrut ca acest articol să fie, dacă nu  explicit, măcar mai explicativ. 
Dar realizez că nu pot cuprinde dintr-o suflare tot ! Ce am văzut, ce mi-a plăcut chiar numai în cele aproximativ două zile cît m-am plimbat printre standuri. Cît mi-a permis o nesuferită de gripă care se ţinea scai de mine încă de la Cîmpulung. Cu ea am venit la Bucureşti, cu ea m-am întors acasă! Nu las nimic pe drum!
Aşa că, oi zice şi eu cum se zice: o fotografie face cît o mie de cuvinte ! Ei, să nu exgerăm ! Promit să revin cu păreri personale despre mai toate noutăţile! Că, au fost! Multe şi bune!
Un bob zăbavă, să pun ordine-n idei!
Că-n poze nu am reuşit! Încă!